Oglinda vremurilor

11 iulie 2009

Saptamana unei cochilii: sambata


Sunt fragila, pufoasa, enorma. Prin cavitatile mele - adevarate labirinturi de splendoare - au iesit la plimbare cupluri de coincidentia oppositorum (niste micro-organisme cu care convietuiesc de obicei, la sfarsitul oricarei saptamani). "Ploua Dumnezeul asta, ploua" - zice unul mai brunet din cuplurile despre care vorbeam. Ea, blonda vopsita, inroseste un telefon marca Nokia. Connecting people.
Aud toate cuvintele rostite ca intr-un cor cacofonic. La un moment dat, cand se armonizeaza, e chiar placut. Seamana a muzica. As putea sa ma descotorosesc de ei si sa raman singura, curata, pufoasa, enorma. Prin deschiderea ingusta se strecoara un fir torcator de nor aprobator. Daca imi gasesc andrelele (le-am pus pe aici, pe undeva, acum un mileniu) as putea sa tricotez o pereche de saboti silentiosi perfect asortati la culoarea si savoarea interiorului meu fragil, pufos, gustos. Daca nu le gasesc, ma prefac doar ca fac. Si, conform unui principiu doar de mine cunoscut, andrelele vor incepe sa munceasca singure. Ce confortabil sa manuiesti energiile subtile!

10 iulie 2009

Saptamana unei cochilii: vineri


"Ah, carnea asta mult prea mult vartoasa, de s-ar topi si s-ar preface-n roua". Se invarte versul asta intr-un pliu curatat de praf si impuritati al cochiliei. Cred ca s-a hotarat sa fie colocatar. Referintele sunt onorante si onorabile. Il primesc. E bun si racoros.

09 iulie 2009

Saptamana unei cochilii: joi

Cu mana dreapta tine strans ciobul de diamant taietor in sticla. Fiintele din siliciu asteapta, dincolo de ingusta intrare a cochiliei, ritualul decis. Imperiul marin isi restrange hotarele, astfel ca se renegociaza spatiul/timpul fiecarei alcatuiri. Cu mana stanga sterge lacrimile batavice curgatoare fara voia lui in primul pahar inventat de egipteni, insemnul puterii sale. Intra prima fiinta. Ciobul de diamant reteaza pe jumatate (vertical) structura sfioasa si tremuranda. Cealalta jumatate se prabuseste intr-un jgheab colector. Urmeaza operatii pe sferturi, optimi, zecimi. Mana dreapta preia controlul. Taie de sus si pana jos, pe orizontala, in diagonala, capete si sexe. Ciobul de diamant se insufleteste, prinde gustul crimei (ritualice) si dupa ce a sfartecat tot ce fusese prevazut, se intoarce inocent asupra celui care il manuise intru inceput. "Si tu?"
Joi e zi de apocalipsa.
Se stinge lumina in cochilie.
Intra maturatoarele-bocitoarele-topitoarele si culeg-plangand-incalzind bucatile aruncate in jgheabul colector. Hrana pentru fiintele din siliciu ramase intregi e destul de consistenta. Pana la viitoarea apocalipsa.

08 iulie 2009

Saptamana unei cochilii: marti/miercuri


Spal eclipsa de pe podea. A curs printre fire, s-a prelins pe pereti, s-a intins cat era de lunga, de la constelatia Racului pana la a Capricornului, fix pe gresia din bucataria co-chiliei mele. N-am avut de ales. Am pus vase si panzeturi, am pazit-o, am cules-o. Acum o oblojesc, ce a mai ramas din ea, cateva insulite, prin colturi.
Imi pun o manusa alba.
Plec.
Ma intorc joi.

06 iulie 2009

Saptamana unei cochilii: luni


Spal podelele. Imi ajunge lumina care intra pe fereastra ingustata din proprie vointa. Oaspetii sunt alesi, cernuti, putini. Tacerea imi face bine. Contemplu. Ascult. Spal lentilele prin care o noua lume se tot chinuie sa sa faca vazuta. Ziua de luni se naste si moare fara tam-tam, fara comunicate de presa si aparitii in public. Ziua de luni nu primeste nici un premiu fiindca exista. Ziua de luni se repeta, uneori e glamour, alteori e banala. Niciodata nu tremura ca n-o sa-si afle sensul. Ziua de luni e tot atat de tanara si de batrana. Ea nu vrea lifting sau liposuctii. Isi este suficienta si se impaca bine cu sinea ei. Ziua de luni imi este invatator si Mecena.
Spal podelele. Imi ajunge lumina care intra pe fereastra zilei de luni. E ingusta fiindca asa vrea ea. Spal lentilele pentru ziua de marti care incepe sa se nasca de azi, din lunea unei cochilii.

01 iulie 2009

Lista cu ce nu mai gasesc


linistea gradinii mele/senzatia de siguranta/leneveala fara culpabilitate/milioanele de ani inaintea mea/baiatul sobru si ochelarist din fata de la Saint-Sulpice/sau de la Livada cu visini/o manusa de dantela/un tata/o bunica/un bunic/un petic de hartie cu un numar de telefon/vreo 2-3 prieteni/gutuiul plantat de tataia/cateva iluzii ratacite intr-o geanta de voiaj/un bilet de autobuz vechi/o cartela de metrou regasita in acelasi loc dupa 8 ore/fotografii din copilarie/un toc cui/un sms de ultimatum/o noapte de Sanziene despletite si amare/de acum 8 ani/o promisiune/bulbii de lalele/un ac/o perna/o fetita cu sosete/timp/o veste buna//////doua fiinte care se iubesc fara sa se sfartece//// lista-nu-s-a-inchis-e deja-dimineata-uf-nici-noaptea-nu-mai-e------------------------------------------------------------l-i-n-i-s-t-i-t-a-----------------------------------

11 iunie 2009

Decoufle, j`arrive!

Mi se intampla din ce in ce mai rar sa ma gandesc la un spectacol mai mult de o zi. Sa ma entuziasmeze, in sensul grecesc al cuvantului, adica sa fiu "in posesia zeului"! Nu cred sa mi se fi tocit puterea de receptare, desi, cu timpul, incepi sa vezi viata printre gene, ingustand aria de cuprindere. Mai curand, as zice ca sunt din ce in ce mai putine spectacole "lovite" de aripa unui zeu. Si, cum n-am vazut Metamorfoze (a plouat groaznic, spre ghinionul spectatorilor primei seri din festivalul de la Sibiu) doar m-a infuriat cronica tabloida din Cotidianul, am sa fac apel la ultima performanta de serie mica, vazute la Paris. Despre Philippe Decoufle citisem, auzisem, ma documentasem pe net. Spre norocul meu, am prins un loc in noiembrie, la Theatre National de Chaillot, la spectacolul acestuia, SOMBRERO. Inventivitatea lui, splendoarea imaginilor, coerenta discursului coregrafic se topeau intr-o inefabila, magica, vindecatoare aparitie a senzatiei de nemaivazut. Epifanie a actului artistic pur!

Spre bucuria mea, Simona Somacescu ma anunta ca SOMBRERO si compania DCA, a lui Philippe Decoufle, vor avea 3 reprezentatii la Bucuresti, pe 18,19 si 20 iunie. Opera Romana gazduieste turneul, cu implicarea Institutului Cultural Francez. Fireste ca am sa-l revad. Il consider un fel de cadou aproape personal, fiindca am vorbit atat de mult despre acest coregraf in jurul meu. Poate ca, din universul subtil, o zeitate insarcinata cu indeplinirea dorintelor artistice m-a auzit! E clar ca celelalte, ocupate cu politicul, sunt surde!!!!

O albina reincarnata
















Secvente




Vulcanii
noroiosi,
umbre,
dune,
uscaciune.

20 mai 2009

Efectele disparitiei vedetelor asupra presei glossy

Cu cativa ani in urma, imi povestea o tanara jurnalista din presa glossy care erau raspunsurile standard care te legitimau ca fiind apt pentru meserie, la un interviu de angajare. La intrebarea "pe cine ati pune pe coperta", daca nu le pomeneai pe cele doua vedete, Mihaela Radulescu si Andreea Marin, puteai sa-ti cauti de lucru in alta parte. Precum brandurile Pepsi si Coca-Cola, intre cele doua era o concurenta stransa: care zambea de pe mai multe reviste in acelasi timp. Toti redactorii sefi le curtau, se imprieteneau cu ele, se zbateau sa ajunga in "miezul" spatiului vital al divelor. Barbatii din presa se imparteau in 2 categorii, simpatizantii Zanei si cei ai Divei. Doamnele mesmerizau, deopotriva, fetiscane dornice de un model de viata (si ce model mai spectaculos coborat din basme decat cel al fetelor venite din Moldova cea molcoma, Cenusarese splendid curtate si excelent platite doriti?), adolescenti in cautare de fantasme, barbati obositi de aceeasi nevasta, sotii plictisite de lipsa tandretii, emotiei si sexului din cuplu. Tinar sau mai in varsta, tot poporul privitor la televizor stia ca exista doua regine ale frumusetii in Romania. Sub ele, sub ratingul lor absolut mai veneau si alte figuri, dar niciodata nu le-au egalat.
Retragerea lor de pe piata de televiziune da o mare lovitura nu publicului, fiindca acesta este capricios si inconsecvent (dovada ca n-a scris nimeni veun protest impotriva disparitiei lui Teo sau a lui Florin Calinescu) ci presei glossy. Destul de lenese si lipsite de initiative, revistele se foloseau de notorietatea vedetelor pentru a vinde. Nu am vazut in Romania nicaieri exercitiul invers. Adica, nici o revista nu a inventat impreuna cu vreun trust media o figura proaspata, una cu potential, vreau sa zic. Tot ce s-a mai aruncat pe piata este de un jalnic prost gust, care insa prinde. Nikite, Brailence si alte personaje fara nume practic, demonstreaza ca in spatiul acesta ca sa ajungi vedeta, e suficienta perseverenta datului in stamba. N-a avut inca nici o publicatie curajul de a miza pe vreo actrita. Tabu s-a mai jucat cu Elena Udrea, Tango cu Camelia Sucu. Interesele sunt asa de vizibile, ca te fac sa zambesti. Publicul tinta al acestor publicatii ar trebui sa fie format din femei cu studii si venituri superioare, bla-bla. Asta e powerpoint-ul de prezentare. In fapt, exista un dispret inclasabil la adresa inteligentei cititoarei si e vizibil in aproape orice articol.
Ei, acum e acum. Zana si Diva ne parasesc. Ce se va intampla cu presa glossy in absenta celor doua "mitice" figuri? Cati copii vom vedea in bratele unor vedete din esalonul doi, trei? Cat vor scadea tirajele? Si ce vor mai raspunde eventualii aspiranti la un post de redactor in zona asta de presa? "Daca nu s-ar fi retras, tot Andreea Marin sau Mihaela Radulescu ar vinde cel mai bine" - cred ca asta e raspunsul.

Despre mine

Persoane interesate

Arhivă blog

Asa grait-a ...

"Problema e ca fictiunea este limpede, logica, pe cand realitatea n-are niciodata noima"(Aldous Huxley - Geniul si zeita) ****"Adevaratele pasiuni sunt egoiste" (Stendhal - Rosu si negru) *** "Materia a dat nastere patimii care e fara de forma, fiindca vine din ceea ce e impotriva firii si atunci dezordinea se intinde in intregul trup" (cap. 2, Evanghelia dupa Maria, din "Maria Magdalena in Evanghelii si Texte Apocrife", de Marvin Meyer) ***« La politesse de l’esprit n’est guère autre chose qu’une espèce de souplesse intellectuelle. L’homme du monde accompli sait parler à chacun de ce qui l’intéresse ; il entre dans les vues d’autrui sans les adopter toujours ; il comprend tout sans pour cela tout excuser. Ce qui nous plaît en lui, c’est la facilité avec laquelle il circule parmi les sentiments et les idées. La politesse sous toutes ses formes, politesse de l’esprit, politesse des manières et politesse du coeur, nous introduit dans une république idéale, véritable cité des esprits, où la liberté serait l’affranchissement des intelligences et l’égalité un partage équitable de la considération. » (Henri Bergson - La politesse) *** "Uneori, indragostirea este un exercitiu critic in aceeasi masura in care critica este o expresie a dragostei" (William Logan - "Scriu doar pentru tine", recenzie la "Words in air", corespondenta intre Elizabeth Bishop si Robert Lowell, publicata in The New York Times Book Review, 3 noiembrie 2008) *** "Surase Zarathustra: "de cand, oare, muri-va un balaur de-o piscatura de sarpe? Si ia-ti otrava inapoi, ca n-ai atat de multa, incat sa-mi daruiesti din ea". Acestea auzind, se-ncolaci iar vipera pe gat si-i supse rana." (Friedrich Nietzsche - Asa grait-a Zarathustra) *** "In patria Iubirii taverna e vecina cu schitul." (Hafiz -Divanul) *** "In cele din urma, legatura intr-o camaraderie, fie ea prietenie sau casatorie, este conversatia, iar conversatia trebuie sa porneasca de la ceva comun, iar intre doi oameni cu o cultura total diferita, singura baza posibila este nivelul cel mai de jos." (Oscar Wilde - De Profundis)
*** "- Nu cartea, spune Micul Print, e camuflajul ideal.
- Al cui?
- Al meu.
- Dar care?
- Sunt mai multe ..." (Serban Foarta - Micul Print)
*** "Numai in iubirea ce nu serveste unui scop, incepe iubirea sa-nfloreasca" (Erich Fromm - Arta de a iubi) *** "Trebuie sa fie un defect al meu faptul ca nu ma indigneaza peste masura pacatele celorlalti, atata vreme cat nu ma afecteaza personal, iar daca ma revolta, am invatat ca pana la urma sa le gasesc o scuza. E bine sa nu te astepti la prea mult de la altii. Trebuie sa le fii recunoscator cand se poarta bine cu tine, dar sa nu te tulburi cand se poarta rau" (Somerset Maugham - Bilant)
*** "La fel cum calitatea vietii cuiva depinde intr-o mare masura de modul in care-si foloseste timpul liber, calitatea unei societati este influentata de modalitatea in care membrii sai intrebuinteaza timpul liber pe care il au la dispozitie." (Mihaly Csikszentmihalyi - Starea de flux) *** "... Nimeni nu este sarea pamantului; dar nimeni, intr-o clipa a vietii sale, nu se poate sa nu fie.
Sa se aprinda lumina unei lampi, chiar daca nici un om n-o vede. Dumnezeu o s-o vada.
Fericiti cei ce sunt iubiti si cei ce iubesc, precum si cei care se pot lipsi de iubire.
Fericiti cei fericiti... " (
J.L.Borges - Fragmente dintr-o Evanghelie Apocrifa) *** "Ceea ce numim, de regula, opinie comuna este, la o privire mai atenta, doar parerea a doua sau trei persoane." (Arthur Shopenhauer) *** "Les livres sont des amis froids et sûrs " (Victor Hugo)
*** "Il faut se quitter souvent pour s`aimer toujours." (proverb francez) ***"Inimile cele mai apropiate nu sunt acelea care se ating." (proverb chinez)












Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...