Sa nu uit de ce votez

Da, ma duc sa votez. Dar doar pentru ca e un drept cetatenesc. A, da, e si o datorie. Am tot observat ca pe "datoria" asta devin "alesii" proprietari pe increderea poporului. Pe urma, fac tot ce vor ei, uitand sau reformuland, cum le vine la indemana, promisiunile care sunau atat de bine, atat de convingator. Am urmarit putin confruntarile, am spicuit mai mult de pe platforme de discutii sau de pe bloguri campania electorala. Toata lumea aducea in discutie "loviturile sub centura". Nimeni n-a vorbit despre vreun program public, vreo strategie politica, economica, sociala. Concluzia care decurge ar fi ca, probabil, toti candidatii uita fundamental un lucru: confruntarile lor nu sunt niste lupte (cu mai mult sau mai putin noroi aruncat pe figura adversarului) ci o competitie pentru excelenta unui program de guvernare. Un fel de olimpiada care ii da posibilitatea premiantului cu coronita sa puna in practica acea teorie care a sedus prin inteligenta, inovatie si, mai ales, eficacitate! Da, cred ca fabulez. Sau am febra si delirez. Sau am o opinie valabila dar pentru Romania anilor 2050-2070, o Romanie pe care o voi survola dintr-un spatiu eteric!
Asa ca, sa nu uit de ce votez.... Pentru ca e un drept cetatenesc, o datorie si pentru ca doresc sa le spun candidatilor: "domnilor, cu tot respectul, n-ati avut argumente sa ma convingeti"!

Colectionez ...

- cateva grame de catharsis pur
- o ulcica de must
- pagini cu coltul indoit din carti recitite
- onctuozitatea unei supe creme fierbinti
- liniste de contrabanda
- spectacole politice cu staif (????)
- cuvinte pline
- 2 greieri cantatori iarna
- repetitii pentru aniversari
- buchete de busuioc si cimbru
- decupaje din realitate
- un varf de apolinic
- 2 pliculete de dionisiac
- enthousiasmos, cat cuprinde
- atitudini zen
- fluxus performance
- cerere de emigrare intr-o societate primitiva
- afirmatia lui Levi-Strauss inainte sa moara

Dinica, nepotul lui Rameau

L-am cunoscut in casa lui Alexandru Repan. Intr-o perioada, venea des, dreptu-i ca locuia la scara alaturata, dar se si simtea iubit si protejat. Seara, dupa spectacole, uneori suna la usa si-l ademenea pe prietenul lui cu o singura propozitie: "pustiu`, tasnim"? De obicei, se lasa cu o plecare pe undeva, dar, daca era prea frig, ramaneau acolo, in salon, in timp ce la bucatarie se pregateau taietei cu varza sau sufleuri simple si delicioase (specialitatile lui Montzi-Neni, mama lui Alexandru). Conversatia avea ceva din ritualuri secrete, presarata cu sclipirile de spirit ludic ale lui Gigi. Nu i-am spus niciodata altfel decat "domnul Dinica", fiindca nu poti sa tutuiesti o fiinta extraterestra, asa cum mi-a parut mie. Il vazusem in spectacole, in filme, la petreceri. Avea aceeasi naturalete orice ar fi facut. De fiecare data, la un anumit moment, incepea sa-si aminteasca fraze intregi din "Nepotul lui Rameau". Spectacol de referinta pentru toata suflarea artistica, prin anii `70, in regia lui David Esrig, fusese pentru Gheorghe Dinica o experienta despre care vorbea cu atata entuziasm, cu atata prospetime si lux de amanunte, incat daca nu stiai contextul, puteai sa crezi ca inca repeta. O "vedeam" pe madame Sybille, profesoara de balet cu care lucrase si el si Marin Moraru. In sufrageria lui Alexandru, Gigi se transforma de la inceputul primului cuvant rostit in nepotul lui Rameau. A fost un cadou exceptional pe care ni-l facea, mie, mai ales care nu apucasem sa vad spectacolul si, din cate stiu, nu exista nici o filmare. De atunci, au trecut mai mult de 20 de ani, Gheorghe Dinica a facut multe si mari roluri. Totusi, pentru mine, el ramane "Nepotul lui Rameau", un personaj din a carui amintire se hranea si apoi stralucea in jur. Acum joaca pentru Diderot, undeva, intr-un amfiteatru paradisiac, in aplauze divine! Fiindca si Dumnezeu are nevoie de spectacole bune!

Tu te uiti pe unde mergi?

Mi-am amintit de fotografia asta discutand cu Irina despre interventia vizuala in spatiul urban. Un afis pus pe jos atrage atentia? In cat timp se degradeaza? Cine il observa? Fotografia e facuta la Paris, pe o straduta din Ile Saint-Louis, in noiembrie. Vreme urata, deci si un cartier putin animat!

Apa mea vie

Nimic neobisnuit, nimic spectaculos. Doar o senzatie de lipsa, un gol.
Mirosul baghetelor proaspete dimineata, al croissantelor cu unt, forfota metroului, trotuarele plouate, cafenelele din Montmartre, stridiile deschise de un baiat glumet, placerea lecturii in librarii, descoperirea unor mici magazine care nu erau acum un an... Ce-o mai fi la musee du Quai Branly? Dar la Grand Palais? Pe Rue Mouffetard mai e piata volanta? La hammam cand mergem? Un petit sushi, un couscous, un apero? Tu me manques si fort...

Rosu de octombrie

Art nouveau et vieux adage

Je t`aime - disait-il a toutes les femmes

qui passaient la rue etroite,

premiere a droite au carrefour.

Je t`aime - a la feline blonde,

je t`aime a la brune en larmes,

je t`aime a la rousse,

une poupee russe surprenante.

Il ne mentait pas

meme si ces mots-la on ne l`entends pas dans la rue,

en plus, une rue etroite,

premiere a droite au carrefour.

Donc, ces mots on les entends

ou?

Me demandait-il, en passant, fragile,

la rue trop etroite,

premiere a droite.

Reteta compensata la indemana *

Cand cei investiti cu incredere si speranta dovedesc ca nu sunt decat niste impostori travestiti in costume de eroi, e sanatos sa le spui nu. Mai sunt putine zile pana cand am putea scrie cu totii: "nu sunt de acord cu aceasta candidatura". Poate ca se vor trezi si ei!
Cand in spatiul public apar tot felul de figuri dubioase iar televiziunile se bat pentru invitatia lor in studiouri, e sanatos sa te opui. Priveste canale de muzica sau de travel. Si cere-i taximetristului sa schimbe caseta cu glume stupide sau manele la maxim.
Cand vecinii arunca gunoaiele te miri pe unde - ii cunosti, sunt cam tot timpul aceiasi - invinge-ti scarba si aduna-le intr-o cutie. Lipeste o funda rosie (roaga-ti copilul sa te ajute, o sa vezi ca va fi incantat) si scrie pe ea: "Surpriza! Ai castigat lozul cel mare". Depune-o in fata usii lor!
Fii solidar cu fiintele nedreptatite dar nu te lasa manipulat de sloganuri concepute pentru castigarea audientei! E sanatos sa gandesti cu mintea ta chiar daca iti cere putin timp de reflectare. Invata sa spui nu cand e nevoie si in rest, bucura-te din toata inima cand ti se ofera ocazia sa spui da. Exista inca frumusete in jur. Sa exersam impreuna admiratia si pretuirea pentru cultura si valoare e cel mai bun tratament impotriva mizeriei!

*text pentru campania radio Lynx - Invata sa spui nu mizeriei

Tratament naturist contra toxinei umane

Nu mai simt nevoia sa vad toate spectacolele de teatru, sunt atat de putine cele cu adevarat bune.

Din majoritatea articolelor cu subiect cultural transpira gradul de prietenie/afectiune/antipatie sau interes. Obiectivitatea n-a fost niciodata punctul nostru forte. Si asta, doar fiindca purtam in molecula ADN paradigma "romanul s-a nascut poet". Daca privesc spatiul public, e evident ca romanul e "poet de curte". Cu cat obiectul adoratiei este mai puternic, cu atat poezia i se aseaza, schelalaind gratios la picioare.

Solidaritatea sau prietenia pe care o porti cuiva te arunca automat intr-un razboi cu altcineva. Pentru ca ne substituim automat lui Isus din versetul Evangheliei dupa Matei, "cine nu e cu Mine e impotriva Mea si cine nu aduna cu Mine risipeste".

Cand traiesti in "societate" nu poti avea decat aceleasi gusturi cu ale ei, validate si acceptate de ea. Ca sa fii recunoscut, confirmat si acceptat. Daca asta te implineste si daca nu poti exista inafara ei!

Selectez, de ceva timp, cartile, oamenii, filmele. Mai ales oamenii.

Televizorul e o mobila pe care o sterg de praf.

In fond, traiesc una dintre cele mai bune vieti cu putinta.

Incet, cu rabdare si minutie tricotez in fiecare zi, in jurul meu, inca un centimetru al insulei. Nu de furtuna ma adapostesc ci de nevrotica baltire care se inchipuie uragan.

In efortul ei nemasurat de a demonstra contrariul, miroase urat!

Ofer doritorilor tratament naturist contra toxinei umane. Gratis.

*imagine: Culorile toamnei by Andrei Vocurek, www.kerucov.ro

Colectionez ...

- zile retrase in ele insele

- forme bizare de prajituri

- vremuri de vara

- cuvinte gandite

- ganduri bune (se asorteaza la ceaiul de iasomie)

- saluri impletite cu ciucuri imensi

- dulceata de smochine (pe care o s-o prepare Radu Vitalaru-artist-al-proiectelor-traznite-si-proaspete)

- tufanele bosumflate

- autonomie in doze mici dar zilnice

- uitari programate ale unora deveniti intre timp nimeni

- conversatii spumoase (rare, pe cale de disparitie, platesc regeste aducatorilor!!)

- timp si bucurie daruite uite-asa, fara motiv

- un pahar-doua de cidru

- scortisoara cu orice

* in imagine: Grey Line by Georgia O` Keeffe (1887-1986)