Actorul ca o bucata de carne. Si sos

A inceput Festivalul National de Teatru. Sambata seara, la Bulandra, ne-am inghesuit - lume de teatru sau spectatori cu bilete - sa vedem "Viata cu un idiot" in regia lui Andryi Zholdak, de la Sibiu. Cu cativa ani in urma m-am entuziasmat si eu la "Hamlet.Dreams" sau "Othello", ii cunosteam deci magnetismul care-i transforma pe actorii sai, ucraineni sau romani in fiinte al caror spirit este bantuit/locuit de regizorul atat de special. O experienta lunga de spectator profesionist dublata de aceea de "jucator" profesionist imi dau o perspectiva mai nuantata asupra acestui fenomen de seductie pe care il exercita regizorul (aceasta figura, careia i se dedica, oarecum repetitiv si redundant de atatia ani acest festival. Ca si cum, teatrul s-ar face exclusiv cu regizori. Ca si cum, ceilalti ar trebui sa se retraga discret si umil. Ca nu e asa o demonstreaza spectacole in care regia apare doar pe .... afis, salvate de actori foarte buni si/sau scenografi inteligenti.Paranteza o dezvolt altadata!)
In seara asta mi s-a demonstrat cat de periculos e sa cazi in admiratie (asa cum zic francezii tomber amoureux!) in fata atotputernicului Regizor. Asadar, cum ne magnetizeaza Zholdak? Reteta e chiar simpla: se ia un text al lui Erofeev, se da la o parte, se proiecteaza pe 3 ecrane simultan sau pe rand referintele cinematografice pe care se sprijina demersul estetic (Natural born killer si Kill Bill) si se aduce la dementa o echipa de actori. Se da una bucata actrita cu capul de geam, perete, podea de zeci de ori, se dezbraca la infinit si se masturbeaza mai multe bucati de corpuri masculine - fantasma unui organ falic nemasurat face parte din imaginarul colectiv masculin !!! - , se toarna peste alte corpuri maioneza, ketchup, lapte, lapte, lapte (a! sa nu uit chiflele mancate spasmodic), maioneza, ketchup, etc. de cate ori vreti pana la voma, si se lungeste pana la saturatie disperata o poveste care ar fi putut fi tulburatoare. Zholdak isi foloseste actorii ca pe niste bucati de antricot, vrabioara, muschi, spata, momite, inima, rinichi injectate cu muzica ruseasca/vodca/marijuana. Poate ca experiment intr-un atelier de arta actorului ar fi fost - la limita - util; ca spectacol, insa, nu numai ca nu transmite nimic din ceea ce poate si-o fi propus, dar este inutil, aberant, nociv. O demonstratie de dispret si aroganta, servita cu sos de insusi Imparatul regizor. M-am documentat apoi, sa vad ce s-a putut scrie despre. M-au uimit "poemele" ditirambice! Am apreciat masura articolului semnat de Iulia Popovici si justele observatii. Cu siguranta nu ma intereseaza "drogurile" fie ele teatrale. Cred ca Zholdak a semnat spectacole foarte interesante ca imagine. "Viata cu un idiot" nu face parte dintre ele. Poate ca n-ar trebui sa ne extaziem doar la auzul brandului. Fiindca si marile branduri pot gresi. Fundamental!!!!